Privirea ta-nlăuntru poartă o luntre și mi-o trimite
Privirea ta-nlăuntru poartă o luntre și mi-o trimite
Încărcată cu catifea de ochi negri și diamante
mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat
s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire
și aripile lui căzute scârțâie sub picioarele tale pe
zăpadă ce de flori ce de ramuri ce de degete.
Max Blecher
Poema
Tu mirada interior lleva una barca y me la envía
cargada de terciopelo de ojos negros y diamantes
menudos de tantos sueños y tantos abismos ayer al anochecer
se ahorcó un ángel en un momento de felicidad
y sus alas caídas chirrían bajo tus pies en
la nieves cuántas flores cuántas ramas cuántos dedos.
Traducción Joaquin Garrigós
P.S. El andén de la paciencia – Fotografia care ilustrează acest post este proaspăta câștigătoare a concursului de fotografii organizat de Metro Madrid. Singurele două condiții pentru a câștiga această (stare de) grație au fost: fotografiile să fie realizate cu telefonul mobil, în stațiile sau metrourile madrilene. Așa arată o fotografie mai bună ca altele 1999.
(Detalii: Metro desde tú móvil )
[...] – Aşa-i! [...]
Bre…dar mult te mai linkuiesti cu popa asta! Te pomenesti ca ti-a cazut cu tronc!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Sa nu va deocheati!
frumoasa fotografia, sfasietoare poezia :D
Versuri minunate. Fotografie de vis…
Mad :)
Cristinutza
Sfasietoare ca o umbră.
Cristian
Din visul meu.
Ziulica bună
Mi se rupe inima cand trebuie sa recunosc ca imi place o porcarie din asta digitala. Dar este foarte reusita.
Oare cine mai lucreaza pe hartiefotografica?
Și mie îmi place la nebunie când iubesc ceva împotriva voinței mele. :lol:
intr-o zi cind as fi vrut sa citesc Verlaine – doar un vers, macar astzi- tu ma opressti a atinge cu degetele sau cu talpile … ‘Scarred Hearts’;
Si uite-asa, pina deseara, uit ca amajuns in blogosfer\, fara sa vreau ! – dar si ca am zarit pe la mine, pe udeva afisul de la ‘The Silence of the Lambs’ – afisul, nu filmul;
la foto, st\aaaauuu, privesc si uit de …., dar as vrea doar, ca nu pot
———
asteapta=ma in alta statie…
chiar ca o umbra si la fel de greu de mangaiat(desigur privirea :lol: ) desi cu fotografiile astea cu senzatii si arome mai stii :lol:
Ana,
Azi nu-i vreme de citit Verlaine. Încearcă Sorescu. Zâmbește și pentru mine.
Cristinutza
Să-mi fie cu pardon, Wapo din poza mea-i inodor și asexuat, nu-l putem compara cu Musiu al tău :))
Superbe versuri, senzationala imagine….Ce alaturare frumoasa…
Upssssssssssss s-a intamplat ceva, da vad eu mai tarziu daca a intrat comentariul…
Cred că wordpressul îi reține doar pe amploaiații care intră cu același nick, dar de pe computere diferite. Altă idee n-am :)
Mulțam pentru mirare.
Ziulica bună
De Max Blecher,am citit “Intamplari in irealitate imediata”,chiar m-a surprins intr-un mod placut.El m-a facut sa ajung la ideea ca realitatea este pentru cei care nu fac fata fictiunii:)
[...] bloggaristic : Alex Mazilu, Adrian Ciubotaru, Andi Bob, Călin Hera, Ioan Nicuţ, Dan Pătraşcu, Dono, Dragoş Bucurenci, Leo, Cristian Lisandru, Mircea [...]
Să ne amintim | Raza mea de soare said this on March 30, 2010 at 15:40 |
ochi negri si diamante…ce vis !!!
Da, e bine aleasă poema. La poze nu mă pricep, dar îmi place. Şi dacă îmi place, e bună :)
Le uneste ceva- trecerea..( ca o umbra).
Ai ales un fragment fain din opere lui Blecher. Te așteptăm și la Institut.
Noapte bună!
Badafly
Blecher e o călăuză bună. :)
Gabi
Trist, dar vis.
I.B.
Aia-i regula de aur :lol:
Gina
Umbra e in noi.
George
Mulțumesc, noapte bună.
[...] se preta. Profitând că, în acest an, prima zi a lunii a căzut joi, adică odată cu actualizarea ZeList, îl aşteptarăm pe camarad în Dinar cu laptopurile pornite. Nu trecu prea mult [...]
Desi este doar in alb si negru, fotografia are un contrast interesant, albul si negrul parca lucesc, parca toate elementele fotografiei aluneca prin cele doua non-culori. Miscarea metroului imi pare fantomatica, aproape ireala.
Poemul e tot in alb si negru, asa il simt. Felicitari lui Joaquin Garrigos pentru traducere! :)
Andi, apropo de ideea iubirii impotriva vointei, am inceput sa cred mai mult in iubirea “rationala”. Stiu, candva era foarte frumos sa iubesti la nebunie…Dar iubirea sponta, necontrolata, asemeni indragostelii, e fare motiv, e de multe ori confuza si nu stii de unde vine. Nu poti iubi chiar orice, pe oricine, oricum..Doar poate daca n-ai iubit niciodata :)