Superbissime

Viața silește pe cel care o viețuiește să-și smulgă semnificația și s-o ancoreze într-un ținut imaterial. De ce această pedeapsă pe care viața și-o dă sieși? Eu ghicesc aici păcatul…

(Mircea Eliade, Cuvîntul, an IV, nr. 1271, 4 noiembrie 1928, pag. 1-2)

Foto by Martin Ksinan

Haiku

Awake in the dark—
so that is how rain sounds
on a magnolia.

Billy Collins

Foto by Dina Bova

”I am nebun de iubire for you”

În supermarket, coadă la casă. Mă holbez discret. Zâmbete, rânjete, bufnete, leeenee, spaime și un coș pe bărbie. Dar îi stă bine și așa. Oare cum îl cheamă??

Îngerașul

Nu știu cum să scriu mai decent această întâmplare, o  trântesc și eu cum a căzut.

În vizită la niște prieteni. M-au invitat să le văd îngerașul cârlionțat, blonduț, atotzâmbitor, totalmente adorabil. Genul de fetiță  care te face să suspini ca Donald Duck. Regretam că nu am reușit să-i duc un cadou pe măsură, încercam să nu mă strâmb prea tare și, mai ales, să nu cumva să mă maimuțăresc stâlcind cuvintele. Fetița începe să vorbească, știe deja destule cuvinte. Tot admirând-o și făcându-i poze, ne-am luat cu vorba despre ”cimitirul tinereții noastre”, așa, din gafă în gafă. Din când în când mai  fotografiam. Gângurea heavenly funny cu un glas cristalin și un aer diafan care-mi frângea inima de tandrețe. Deodată, o văd întinzând mâna spre tatăl ei, rostind limpede și senin:

- Coaaieee…apăăă!

Da, fetița dorea apă de la tati.

Darkness

Cred că s-a sinucis. Nu știu cum, probabil a încetat să respire.

Haiku

High cry of a hawk,
cracking ice across the lake—
enough of my talk.

Billy Collins

Let your honesty shine

Am privit stelele atât de rar. Riscăm să rămânem nemișcați o noapte întreagă de câte ori se nimerește să ne amintim de ele. De cele mai multe  ori ne-am trezit în zori, ieșind din transa în care nici un punct și nici un capăt nu se confunda cu celelalte.
Nesfârşita  monotonie a cerului, necontenitele schimbări… și ele devenite  monotone.

Gata cu surprizele. Am evadat puțin, dar marea e tot  un bărbat încă tânăr…  cărunt de tot. Și fals.

Cu nimic mai important decât cel dinainte sau cel care urmează?

A treia zi de vacanță.

Cei mai mulţi oameni sunt mândri de consecvenţa lor, de statornicia intenţiilor pe care le au. Sunt statornici ca acul unei busole stricate sau ruginite, şi asta li se pare o mare calitate. Ştiu încotro merg, ştiu de unde vin. Fiecare pas pe care-l fac în viaţă e dinainte măsurat şi calculat. Dacă stăm să-i ascultăm, ne vor spune: “Nu vă opriţi să priviţi marea sau stelele; nimic nu trebuie să vă abată din drum. Drumul vă aşteaptă. Altfel riscaţi să nu ajungeţi la capăt.”
Capăt! Ce amăgire! Nu există nici un capăt în viaţă. Capătul e un punct în spaţiu şi în timp, cu nimic mai important decât cel dinainte sau decât cel care urmează.

Peripetiile lui Shanti Andía, de Pío BAROJA. Ed. Curtea Veche 2006
Traducător ANDREI IONESCU

Shanti Andía

A doua zi de plajă. Recitesc:

Condiţiile în care se desfăşoară viaţa actuală fac ca cei mai mulţi dintre noi să fie nişte oameni şterşi şi neinteresanţi. Astăzi aproape nimănui nu i se întâmplă ceva vrednic de a fi povestit. În general, înotăm cu toţii într-un ocean de banalităţi. Nici iubirile, nici aventurile, nici gândurile noastre nu prezintă destul interes pentru a fi împărtăşite celorlalţi, în afară de cazul când sunt umflate şi transfigurate. Societatea uniformizează din ce în ce mai mult viaţa, ideile, aspiraţiile tuturor.

În ceea ce mă priveşte, într-o anumită epocă a existenţei mele, am trecut prin câteva momente grele şi fără îndoială că amintirea lor mi-a deşteptat dorinţa de a scrie…

Peripetiile lui Shanti Andía, de Pío BAROJA. Ed. Curtea Veche 2006
Traducător ANDREI IONESCU

O zi de vară ca oricare alta

Vienele

Maybe I should start wearing a hat

Is Anybody There?

“Yeah, that’s worth about two nickels.”

El Día del Español

Institutul Cervantes din Bucuresti va invita sa sarbatoriti maine, in acelasi timp cu toate centrele Cervantes din lume,

El Día del Español/Ziua Limbii Spaniole

Sub cenușa sură, mâna costelivă

Ca să nu îți piardă urma
Cântărețul albăstriu și-a desenat pe obraz o săgeată
Pe piept o inimă
Scuturându-și coama
S-a așezat în dreptul ușii zâmbind înciudat
Ca un tăciune aprins
Ca o boală

Două vieți

Azi te vreau pe tine
Nu gândurile tale
Azi nu te visez
Nu urile
Nu visele
Nu scâncetele

Brațele noastre goale

Naratorul transparent s-a întâlnit cu noi pe o uliță singuratică, întunecoasă, la umbra unei grădini fără flori. Iarba părea arsă, din loc în loc pământul se răsfrângea ca o rană, răscolit ca de gheare uriașe. Căutaseră cu toată furia, ne explica el tot ce vedeam și simțeam, plutind lent printre noi, căutându-ne privirile. Știam că minte. Ne adusese în colțul ăsta de reculegere doar să trezească atenția cititorului. Nu avea să se întâmple nimic. Aluneca printre noi într-o cheie ușor ironică, știind că astea sunt ultimele lui clipe. Alte tehnici literare vor încolți în sufletul autorului, alte transe de cinism literar ne vor amâna biografiile, în universuri narative mai greu de localizat… Dar acum, mii și mii de clipe de liniște. Atât de transparente.

Aurolac

O zi  imposibilă.

Vae victis!

Concursul de înțelepciune a fost câștigat de mine. Bine, Andi nu vrea să recunoască și mi-a zis să vă transmit că l-a câștigat George Onan.

Sfaturi inimaginabile

Nu știu altele cum sunt, dar a mea nu crede că-i frumoasă.  Am 26 de ani.

Lelio

Am câștigat un pariu cu Andi, în următoarele 2 săptămâni voi scrie doar eu pe blogul ei. Orice pof-tesc. Ne vom distra. All natural…

Concurs de înțelepciune

Jazz City by William Ellis

Nimic nu este mai frumos decât tine

”Primăvara însă chefuiam ca  nebunii, cum este obiceiul pe acolo. Ne-nfășuram în veșminte bălțate de măscărici, a căror stofă  peticită strălucea ca penele de pasăre, și ne puneam măștile rigide cu cioc. Apoi țopăiam cu pași de smintiți, fluturând din brațe ca din aripi, în jos spre orășel, în a cărui veche piață era ridicat înaltul copac al nebunului. Acolo se pornea alaiul măștilor, sub lumină de facle: bărbații erau travestiți în păsări, iar femeile…”

Pe Argeș în jos…

Pentru grupul de colegi și prieteni din Argeș, cu cele mai bune gânduri și recunoștință pentru urările de licență, un stol de desene cu autor necunoscut, solicitate ieri …  Mulțumesc, asemenea vă doresc…

adulmecând un inel

pe femeia cu trup de scrum am uitat-o
preț de-o țigară – zbieram – hei tu cea nepregătită
deznădejde amară
zeghea de fum mi-a fost prihănită
fugi de-mi plătește o iubire de-o seară

și fugeam